Tulburările alimentare sunt entități psihiatrice complexe, cu factori multipli, care scad calitatea vieții și cresc riscul tulburărilor afective precum depresia, dar si riscul de suicid. Tulburările alimentare au crescut în prevalență odată cu pandemia COVID-19, deoarece mâncatul excesiv a devenit o metodă compensatorie imediată în fața nivelului crescut de anxietate, dar și pentru că statul acasă a făcut mai facil accesul la mâncare.
Ca urmare a acestor tendințe, s-au dezvoltat ca mecanisme compensatorii încercările de restricționare alimentară sub forma diferitelor diete, care au urmărit restricționarea totală a anumitor alimente sau a cantității de alimente consumate.
Restricția alimentară devine o problemă pentru persoanele cu autocontrol scăzut și care se confruntă în general cu dificultăți de auto-reglare. Cu cât sunt mai mari eforturile de control al greutății, cu atât se amplifică riscul de creștere nesănătoasă în greutate.
Factorii de risc pentru expunerea la restricția alimentară sunt sociali, legați de idealul de siluetă idealizat în media și în grupul de referință, dar si psihologici, precum stima de sine scăzută, stresul și anxietatea.
S-a constatat că persoanele care au încercări de a ține dietă pe termen lung au un interval mai mare între foame și senzația de sațietate, ceea ce implică mai puțin timp până apare senzația de foame și nevoia de mai multă mâncare pentru a se simți ”sătul” (Vartanian, Herman & Polivy, 2020).
Un studiu mai vechi numit ”Millshake Study” a căutat să diferențieze distorsiunile cognitive ale persoanelor care țineau dietă versus cele care nu țineau dietă, iar ”condiția de preîncărcare” a participanților la studiu a fost să li se dea spre consum 1, 2 sau 3 milkshake-uri, urmând ca după să li se dea spre consum înghețată la liber. Concluziile au relevat date foarte interesante, care au diferențiat persoanele care țineau dietă prin faptul că acestea apelau la mentalitatea ”totul sau nimic”, deoarece cu cât consumau mai multe milkshake-uri, cu atât ajungeau să consume mai multă înghețată (pe principiul: ”dacă tot am încălcat dieta, pot să mănânc oricât”) (Tomiyama, Moskovich, Haltom & Mann, 2009).
În economia psihică, un principiu esențial este asocierea restricțiilor alimentare cu creșterea poftei de mâncare și a emoțiilor negative. Comportamentul alimentar restrictiv sub forma reducerii cantității de calorii consumate sau a anumitor clase de alimente are drept consecință excesul alimentar ulterior sau alimentația compulsivă, care conduce pe termen lung la învârtirea într-un cerc vicios, o buclă negativă în care obiectivul de a slăbi nu poate fi atins. Eșecurile repetate de a respecta restricțiile auto-impuse duc la o atitudine autocritică excesivă. Persoanele cu o stimă de sine redusă pot recurge la alimentația restrictivă în încercarea de a obține o imagine corporală ideală, de unde rezultă o buclă de feedback negativă de stres emoțional și comportamente alimentare nesănătoase.
Restricția alimentară este periculoasă! Pe termen lung poate fi transformată în gândire obsesională și comportament compensatoriu compulsiv de numărare excesivă a caloriilor consumate, ceea ce contribuie la creșterea iritabilității, stresului si a presiunii psihologice auto-impuse. Din cauza scăderii stimei de sine cauzată de limitările constante asupra sinelui și imposibilitatea menținerii acestor limite, se recurge la revenirea la excesele alimentare din cauza stresului emoțional, ceea ce întărește bucla negativă a cercului vicios. Eșecurile repetate duc la o atitudine autocritică pentru care persoana se pedepsește restricționând alimentația, dar nu după mult timp va urma comportamentul compensatoriu de alimentație excesivă.
Soluția cea mai bună și dovedită este consilierea și educația nutrițională în vederea alfabetizării nutriționale, informare cu privire la efectele alimentației asupra sănătății, prin intermediul căreia persoanele vor fi împuternicite să facă alegeri mai sănătoase. Programele de educație nutrițională presupun învățarea cu privire la interpretarea etichetelor produselor alimentare, înțelegerea mărimii porțiilor și recunoașterea importanței unei diete echilibrate, dar și impactul negativ al comportamentului alimentar restrictiv.
De asemenea, psihoterapia individuală poate ajuta identificarea și schimbarea modelelor de gândire și comportament negative legate de alimentație, pentru a contribui la dezvoltarea modelelor alimentare mai sănătoase și îmbunătățirea relației cu alimente.
Abordarea bazată pe mindfulness încurajează experimentarea alimentației fără judecată, mâncatul conștient și recunoașterea indicilor de foame și sațietate.
Terapia de activare comportamentală se concentrează pe creșterea angajamentului în activități pozitive prin identificarea activităților plăcute care să nu graviteze în jurul alimentelor, care poate scădea dependența de alimentație ca mecanism de coping.
În concluzie:
Ciclul de restricție va fi urmat de alimentația necontrolată, ceea ce va accentua rușinea, vinovăția și marginalizarea din cauza comportamentului alimentar dezadaptativ sau a imaginii corpului deficitare.
Utilizarea restricțiilor alimentare pentru gestionarea emoțiilor negative este contraproductivă și amplifică dezechilibrul mintal. Impactul este negativ asupra sănătății mintale: restricțiile alimentare severe pot conduce la probleme emoționale.
Intervenții eficiente țin de psihoterapia individuală cognitivă și comportamentală, tehnicile de mindfulness, educația nutrițională ca soluții eficiente pentru reducerea comportamentului alimentar restrictiv și îmbunătățirea relației cu alimentația.
Cu cât este mai restrictivă o dietă, cu atât mâncarea va fi privită ca o recompensă. Se recomandă abordări dietetice flexibile, fără alimente interzise. Doar constientizarea tiparelor alimentare va conduce la alegeri mai sănătoase.
*Documentarea a fost inspirată de participarea la conferința ”Depresia, perspective psihopatologice și reflexia sa socială” în colaborare cu Colegiul Dieteticenilor din România (Iași, 2024).
Bibliografie:
- Barakat, S., McLean, S. A., Bryant, E., Le, A., Marks, P., Touyz, S., & Maguire, S. (2023). Risk factors for eating disorders: findings from a rapid review. Journal of eating disorders, 11(1), 8.
- Touyz, S., Lacey, H., & Hay, P. (2020). Eating disorders in the time of COVID-19. Journal of eating disorders, 8, 1-3.
- Tomiyama, A. J., Moskovich, A., Haltom, K. B., Ju, T., & Mann, T. (2009). Consumption after a diet violation: disinhibition or compensation?. Psychological Science, 20(10), 1275-1281.
- Vartanian, L. R., Herman, C. P., & Polivy, J. (2020). Modeling of food intake among restrained and unrestrained eaters. Appetite, 155, 104811.